confesiunile unui asasin...

asa...sa incepem...las-o dracului de introducere...spun doar atat: acum vreo 5-6 ani, bitong fiind, jucam cu alti bitogi diferite jocuri. intr-o zi ne-am strans si am inceput sa jucam ratele si vanatorii...(da, stiu..pana acum e sec...). am picat la rate cu inca cativa si mai erau 2 vanatori. jucam ce jucam, pana mai ramane numai unu.. avea vreo 11 sanse sa se fereasca si automat sa salveze ratele... e luat dupa a2a lovitura. ofticat si in acelasi timp, prea prost fiind sa pricep ca e doar un joc, ma duc la el cu spumele la gura si incep sa-i torn lucruri pe care nici eu nu le credeam.. i-am zis chestii gen: cine dracu l-a pus sa joace daca stia ca nu e bun de nimic, sa nu incerce sa se schimbe ca nu o sa reuseasca, va ramane o viata intreaga un fraier care o sa traga dupa el si pe altii..cu prostia lui cu tot...si alte cacaturi.. ala nu a mai zis nimic. vazand asta am afisat un zambet sadic si plin de satisfactie.. satisfactie care nici azi n-am inteles-o.. ce am remarcat la el??..doar o privire goala.. n-o s-o pot uita niciodata. pur si simplu se uita parca prin mine.. cred ca incerca sa ma contrazica.. cred ca incerca sa se agate cu un ultim deget de ceea ce credea ca e.. cred ca dorea din tot sufletul sa nu am dreptate(chiar nu aveam..). nu stiu daca a reusit.. eu am ramas cu acelasi ranjet tamp dar mai vag..incercam sa inteleg de ce?? de ce nu imi zice nimic? de ce nu riposteaza? poate m-as fi simtit "implinit" daca chiar ar fi sarit la bataie.. dar nu.. el statea si cauta raspunsuri cu aceeasi privire.. chiar daca s-ar fi uitat la mine, nu ar fi gasit decat un copil frustrat, cu un comportament aiurea care nu stia ce a facut cu adevarat. nu si-ar fi gasit raspunsurile la mine.. eu doar i le ruinam cu fiecare clipa care o petreceam langa el. in fine...dupa am plecat acasa.. mai tarziu, peste ani aveam sa aflu ca te poti schimba.. poti evolua in ceva mai bun sau mai rau.. in ziua aia..DA.. am ucis.. am luat acelei persoane ce avea mai de pret.. nu viata.. ci speranta..