luni, 25 ianuarie 2010

frig, aburi, minte scurta...

...m-am dus spre cada cu gandul ca atunci cand ma voi intoarce in camera poate o sa fiu in stare sa scriu ceva. de unde atata chef??..hmmm..nu stiu. poate doar necesitate...picioarele imi inghetasera deja din cauza gresiei sau cum dracului s-o mai fi numind (niciodata nu am reusit sa deosebesc gresia de faianta sau alte chestii de genu). m-am grabit sa dau drumu la apa sa curga si in timpul asta mi-am mai gasit de lucru prin baie si apoi m-am dezbracat. intru in cada si imediat realizez ca am uitat sa pun si apa rece..dar prea tarziu! tapile deja inghetate mai adaugasera inca 10 grade la clocoteala aia de apa. am strans din dinti si din fese in acelasi timp si m-am afundat cu totul sperand ca pielea sa se obisnuiasca..intradevar! se obisnuise..dar abia dupa cam 3 minute de chin in care cele minus 13 grade de afara mi se pareau o binecuvantare. toata fierbinteala si aburii, imi dadeau o cumplita stare de moleseala, aruncata parca fix intre ochii deja pierduti ce cautau fiecare sa o ia pe cate un drum..parca fugeau unul de celalalt! am avut o tentativa de a ma spala pe cap insa fara succes..mi-am udat un pic parul si m-am intins din nou in cada. acolo am zacut cam aproape o ora, timp in care gandurile ricosau de ''peretii'' cranieni fara nici un tel aparte. constient inca de ce se intampla in mintea mea deja facuta vraiste imi spun ca n-ar avea rost sa incerc sa ma agat de un gand, la intamplare, si sa incerc sa fac ceva cu el, sa-i gasesc motive, origini, etc..ar fi fost o responsabilitate prea mare..imi doream sa raman in luxul de a fi o coala alba de hartie..fara intrebari despre ce a fost si ce va fi..fara remuscari si alte regrete..vroiam liniste in mintea mea! si liniste a fost!!..la un moment dat mi-am ridicat involuntar jumatate din brat, din apa, si am observat ca degetele erau ca un burete. instantaneu, valuri de aburi mi s-au ridicat pe brat, aratand ca o torta..imi dadea parca un sentiment de superioritate, imaginandu-ma capabil de lucruri supraomenesti. nu a durat prea mult si frigul m-a facut sa renunt la momentul meu de glorie, obligandu-ma sa-mi bag inapoi mana sub apa. ca gest de nesupunere, am lasat sa-mi cada bratul provocand un mare PLEOSC !!!..atat pe pereti, cat si pe jos! apa deja incepuse sa se raceasca, la fel ca si parul meu..il simteam inghetat. deodata un strop enorm de rece incepuse sa alunece de pe firele de par! a coborat pe frunte, s-a prelins pe langa nas si apoi m-a gadilat cu nerusinare in zona buzelor..indignat de ceea ce tocmai se intamplase, i-am spus fara sa misc vreun muschi facial: '' da' ce cacatu meu crezi ca faci?!'' apoi am inceput sa rad gandindu-ma cat de prost pot sa fiu..cum dracu am putut sa ma enervez pe un amarat strop de apa? cred ca mi-a fost frica sa nu fie vreun gand ricosat care incearca sa evadeze dintr-un univers prea putin inteles, chiar si de mine. poate i-as fi spus: ''esti idiot?! de ce vrei sa iesi intr-o lume care te va privi cu nesiguranta si dispret? de ce nu poti sa intelegi ca odata afirmat, aceasta lume o sa te puna la perete, si cu vorbe grele ca plumbul, o sa-ti imprastie creierii peste tot?! lasa..nu iti fa griji..atata timp cat inca exist, nu o sa se intample asta..poate o sa iesi si vei avea norocul sa pacalesti moartea..dar lasa..'' gata!!..hotarasem sa termin sa ma spal..defapt, sa incep!.. m-am ridicat in picioare cu mare valva si apa imprastiata, am tremurat spasmotic de cateva ori lovit de frig si atat. iau repede buretele si incep sa il inmoi in apa..de 2 saptamani ma chinui sa il schimb, dar parca mie oarecum mila sa il arunc..tin enorm la mirosul pe care il detine..as recunoaste oriunde acel miros! imi este cel mai familiar..pentru ca e al meu si doar al meu..la fel fac si cu periuta de dinti, insa nu mai e vorba de vreun miros anume.. offf!! intodeauna uit sa ma spal mai intai pe cap..am lasat buretele sapunit deoparte si incep sa torn sampon..in fine..ma spal si pe corp si ies. m-am sters repede cu prosopul si am scos dopul de la cada..in timpul asta m-am dus catre oglinda prea aburita. am sters-o cu mana si am inceput sa incerc sa ma conving ca trebuie sa ma barbieresc..ohhoohoo!!! cred ca imi ajunge cat mi-am folosit vointa..totusi terminasem sa ma spal..era destul! am renuntat la barbierit si am ramas, privindu-ma in oglinda. chiar nu sunt genul ala de narcisist caruia i se scoala doar privindu-se in oginda, dar nici o parere prea negativa nu am despre corpul asta..in momentul acela eram multumit! apa din cada se scursese de mult dar eu inca ma mai holbam in gol la oglinda. incepuse sa ma ia cu frig din ce in ce mai tare..imi era asa frig incat pielea incepuse sa se zbarleasca pe mine, sfarcurile deja erau ciment, iar coaiele nici nu le mai simteam.. m-am imbracat cu ce am apucat, am spalat cada si am revenit in camera. acolo am inceput sa ma mut dintr-o parte in alta incercand sa realizez ce mi-am propus inainte de a pleca sa ma spal. ma pun la calculator si incep sa-mi fac ordine in ganduri..si apoi realizez ca defapt nu conteaza despre ce scriu, ci cum scriu iar rezultatul e mai sus...

Un comentariu:

  1. Super Adi:D
    Bravo,sunt mandru de tine.Scrie mai mult!
    Scrie despre orice.SCrie zilnic.Talent ai,munceste!Literatura e 70% munca si 30% vointa!
    Stiu ca se poate.Oricum,articolul e prea fain.
    Vreau sa te mai citesc si maine!

    RăspundețiȘtergere